Sar peste gardul vecinului ca peste un foc
și-i caut singurătatea acasă
pentru că nu mai are unde locui,
noaptea îmi va stinge toate stelele călătoare.

Cântecele s-au recompus în bătăile ceasului,
pe tavanul gândurilor nu joacă nicio lumină
doar umbrele în fața oglinzii,
nu te juca cu ele
sunt rău prevestitoare.

Trage perdelele la ferestre,
închide în tine toate frustrările
și lasă-mă să-mi deșert tot golul din trup,
apoi voi sări înapoi gardul ca peste o uitare.