O aripă de libelulă râde,
Noi ne-am născut în aceeași zi
Cu toți urșii ce iubesc.
Ne place să stăm la coadă
Cu un singur gând:
Capul.
Teama e ceva necunoscut
În gândurile noastre
De dincolo.
Mergeam în cameră și deodată
Am știut:
Lumea ta e un elefant roz
Ce știe să repare chiuvete
Și plânge cu lacrimi de crocodil,
Când vede cincizeci de umbre gri.
Pe deasupra, elefantul are o idee:
Nu știu!
Tu, încercai să numeri firele de păr
Ale unei furnici și....ai știut:
Lumea mea e un tigru siberian albastru
Ce știe tot dar nu recunoaște,
Visează arici în timpul liber,
Crede că 1 e o cifră magică
A tuturor hainelor și
A ta.
Când nu este privit, tigrul smulge
Ghioceii nenăscuți din pietrele unui
Vulcan.
Cei doi se întâlnesc, fac schimb de dinți,
Elefantul își păstrează trompa
Cu promisiunea fermă că va învăța
Să picteze și visele altora
Iar tigrul se asortează
Cu dorințele de moment ale elefantului.
O seară, te uit, vrei, umor, plutim, podeaua doare.
De ce avem nevoie de timp?