subțire aproape filiformă
prin menghine de interstiții
îmi pare furișarea iernii
atingere de clopoței
ușor cu degete de vise

ca fantomatic fulg ce-alene
desăvârșește legănarea
pe geană de copil mirat
pe gândul tău să-ți fiu răcoare
aș vrea-n ținutul depărtat

pământul fi-va mai curat
de-l părăsesc pentr-o clipire
să mă fac fulg acolo-n ceruri
din norul vechilor iubiri
să mă desprind
în una nouă
beție-a noilor plutiri...