Îmi mut carabalâcul des, nu țin la loc, nu-s un statornic,
Nu cred în lucru, în imobilitate,
C-ar fi păcat să nu cunosc dreptate…
Ce-i rară, atât de rară și-o ador… atât de dornic.

Îmi plimb ideile printre mulțimi de sameni,
Îmi caut simț la fel, prietenii
Să mă descarc de vorbe, prin hârtii…
Că-i rar, atât de rar, să întâlnești om… oameni.

Îmi vând comori, ce tot credeam un bun, palpabil,
Dar mă despart să mă reînnoiesc,
Să nu prind vechi, un iz că ramolesc…
Că-i rar, atât de rar, să rămâi tânăr… stabil.

Îmi tot încerc să-mi mai fructific timpul, zile,
Că și sămânță, chiar de am lăsat
Pui, nu-i la fel și, versul mi-am semnat…
Că-i rar, atât de rar, pe raft... eu, facsimile.
10.05.2014