două lacrimi de dor
mi-au rămas
pe care umăr le vrei?

de fericire
butoiul mi-e-ntreg
în deșert
ca o oază te-așteaptă

Trestiana
ce să-ți mint?
minciunile mele
s-au sinucis
când ochii tăi
mi-au eclipsat
toate adevărurile

spune-mi
care cuvânt
peste sânii tăi
să ți-l ning
dimineața când arzi
trecuturile mele
cenușă

nu mai știu
Trestiana
ce-mi sunt
dacă sunt
unde am rămas
dacă tu ai plecat
nevenită

doar numele
numele tău
mi-a rămas vânt
spulberându-mă