aplaudăm a Cerului orații
dar cerșetorul duhul și-l întinde
lețcaia ta din spirit o pretinde,
pe ochi lumină în expectorații.
durerea iute-n inimi se aprinde
de drumul către casă nu-l știu frații;
petrec în clipe anumit de grații
dar verbul meu spre adormire tinde.
și s-a umplut de-amărăciune sacul,
hălăduiesc ca-n temnițe pădurea;
în mine e otravă de pe-aiurea
și unde-aș merge nu îmi aflu leacul.
bijuterii la gâturi de fecioare
cuvântu-mi țin la gură de ulcioare...