cu mâini de zis gândirea mea percepe
în tine adevărul și minciuna
iar lăcrimarea plouă viață-ntruna
mereu prin timp o clipă a pricepe.

clepsidra-n ieri își ghemuiește duna
spre mâine-n astăzi bântuit de stepe
acolo mântuirea ta începe
sub soare ori de te veghează luna.

atunci și-n mine moartea se va naște
că tu-mi ești chipul invers din oglindă,
portretul coastei coborâtă-n moaște.

de veșnicii umane-acum știindă
eternități în ceruri vei cunoaște
chiar de vei fi în lume nefiindă.