dai muzica la maximum să astupi
țipătul interiorului

nimic prea grav
nimic ireparabil
nicio noutate

doar o ploaie dintre acelea cu țurțuri și betoane
încercuindu-te

te oprești o clipă

nu... nu.. asta nu e nicidecum o existență poetică
de iubire nici atât nu poate fi vorba

verifică porțiunea de sus
acolo cel mai probabil s-au ars niște cabluri
nu-ți fie teamă
o să ieși puțin perforat
la extremități poate
în centrul acela
un fel de copie la indigo a trădării ce te-a murit

totuși

o să te acopăr

să nu se sperie copacii

fideli în așteptările lor