prind contur în grația melancoliei
în mers ea cadențează amintiri
e inundată de miasmele copilăriei
poartă cerul albastru în priviri.

cu porțile deschise spre lumini
cu gânduri mângâiate de iubire
are mireasma rondului cu crini
dorința arzătoare de sfințire.

candoarea ei este fermecătoare
se reflectă în suflet mereu
setoasă bea miracolul din soare
melancolia vine de la Dumnezeu.

extrage simfonii îmbătătoare
se sublimează în fiece nucleu.