Dacă ți-aș spune tot adevărul
nu ai crede nimic
și cerul se va rostogoli în gol
cu păsări mute.

În cuvinte am sunete nu vorbe,
alte înțelesuri se țes pe pânze de gând
și ele flutură pe zidurile cetății.

Eu nu mă tem de furtună și o aștept,
citesc norii și ei dansează frivol,
pământul își întoarce fața dezrobită
sub pașii grei ai țăranului.

Dacă vrei să-mi acorzi sprijinul
ești cea mai deschisă fereastră,
încrederea care mă zidește în pereți
îi înalță până la limita de siguranță
să nu fie un pericol pentru păsările
cerului tău albastru.