dacă întunericul digeră cărările spre mine
nu trebuie să deschid noi portaluri
mă caută strămoșii ori de câte ori nojițelor humei
li se taie nodul stelar
șevaletul pielii mi se umple de zboruri oculte
doar radarul pulsului îi poate seta fotogramele dacă prinde
ora albastră
volutele magistrale reflectă cromatismul vibrației
între mine și mine eonii își flutură
când respir conștient
culorile

doar ca să fiu acut în prezență sonorizează părintele tablouri fantaste în carne

tușa misterului
ridică polenul din rouă
genunchii mi-s ancore zorilor și singurul remediu îndoielii

chiar dacă am glezna efemerului fisurată
fi sigur
nu voi rata valsul acesta selenar
fântânile
(oricum îmi vor înflori palmele)
țin cumpăna visului
cresc incandescența eului în punctele cardinale
și abolesc ursitele oarbe

dacă potrivesc bine presiunea vulcanilor
erupția semințelor
va genera eflorescențe solare

îmblânzitor va arcui pasul meu sânul pământului

balerinii zilei sunt fidelii pioleți ai dorului de mine
plămânii mi se umplu de păsări
așteptările
îngenunchează smerite în coapsă
degete de lumină presară-n celulă friabile îmbrățișări
rugăciunea închide arcada luminii

vernisajul iubirii poate începe

lampioane divine
înghițim bulimici înălțimile

sus
mai sus de noi cu o eternitate