Îngeri răsturnați în cămăși de calcar
femei fecunde
bărbați îmbibați cu frici sau zboruri
caută orizonturi...

Maestrul a maltratat previzibil tristețea
dând echilibru perfect
pânzelor uriașe
pe care le-a tras decenii la rând
prin camera rațiunii utopice
până ce și-a înfășurat
bobul ultim din propriul sânge
de grumazul secundei

în atelier aburul mâinii stă încă prins
de vopselele ghimpate
de nisip de scrum
de vinul ce-ntărea venele nopții
și ale pelerinilor...

acum i s-a dat un soare nou
căruia să-i scoată în liniște ochii