agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-01 | |
Iarnă blândă
efect de seră și o seară continuă în care același soare violet arde violent deasupra frunzelor ce se aprind și cad cuprinse de flăcări în arderea lor plutind o vreme deasupra pământului printre oameni și câini la mici înălțimi și eu de la înălțimea propriei mele micimi îmi fumez visul măreț cu înflăcărare scrumându-l apoi peste capetele hoților care fac fum cu legea lor antifumat și fură fură mai departe într-o veselie și tu rămâi netulburat și afară e ceață de dimineață și o seară continuă în care același soare violent arde violet deasupra frunzelor ce se aprind și pică de la înălțime mică în arderile mele interioare și eu de la înălțimea propriei mele micimi le fumez în tăcere mare umbrele căzătoare de la mici înălțimi. Iarnă blândă efect de seră și o seară continuă în care aprind o lumânare pentru cei vii și o strecor prin poarta îngustă ce se deschide în întuneric acolo de unde răsare noapte de noapte același soare violet care arde violent în inima unei mașini de metal capabilă să mimeze căldura umană la orice oră din orice anotimp tot așa cum efectul de seră mimează în plină iarnă un început de primăvară și lumea sfârșește fericită în minciună trăiește și se târăște latrând ziua la lună visând noaptea câinește sub același soare violent care arde violet deasupra unor trecători ce se aprind și cad cuprinși de flăcări din visul lor măreț de la mici înălțimi în arderile interioare și eu de la înălțimea propriei mele micimi le fumez în tăcere umbrele aflate în cădere scrumându-mi visul apoi peste țestele hoților care fac fum cu legea lor antifumat și fură fură mai departe într-o veselie și tu rămâi netulburat și afară e ceață de dimineață și-o iarnă blândă ce face ravagii printre oameni și câini de la mici înălțimi sub același soare violent care arde violet deasupra umbrelor ce se aprind și pică înflăcărate de la înălțime mică între omoplații stăpânilor lor pregătite să anunțe ora stingerii în spitalul de arși și eu de la înălțimea flăcării interioare îmi fumez nesomnul în tăcere sub o ninsoare de gânduri făcute scrum și afară nu e nimeni pe drum … 01.01.2017; 18:05
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate