îmi lipsesc
râsul tău inoculat în bătăile inimii

zilele cu ușa deschisă/ teama piezișă că lumina nu o nimerește

nopțile noastre/ pistoanele întunericului peste rana felinarelor muribunde

iarba domesticită sub spinare

spuneam că facem dragoste și chiar făceam/ până când

trupurile se lipeau pe pământ

păsări de argilă în mâna întâmplării

îmi lipsește dialectica acestei plecări

pentru care mi-aș vinde sufletul

la schimb cu o poezie de dragoste

să mor în ea purtând pe chip masca inconfundabilei liniști/ a celor

pentru care există cine să-i plângă/ cine

să rotească apa neagră în scripetele ochilor de vultur