Surâsul tău ademenitor dezbracă gânduri ascunse,
le lasă o pânză pe ochi în ciuda poftelor,
cine să le satisfacă?
E o întrebare fără răspuns venită din noapte
când luceafărul se îndepărta de lună
și dimineața fura fructele dintre coapsele plăcerii
cu pofte de virgină.

Dar ce surâs
îmi aprinde sângele să curgă în iad,
de lipsită de temeri carnea s-a înroșit
și nicio amenințare nu-mi înlătură absența
din focul unde se pot vindeca gesturile frânte.

Se caută înțelesuri în răcoarea tâmplelor,
timpul se va grăbi mai mult decât noi,
spiritul viu va fi mai verde decât pădurea,
muritorii vor respira din plin primăvara,
țara dospită va sări în alt viitor.