duc cu boala o luptă nedreaptă
s-a-ncolăcit pe oase mă ține la pat
dar trăiesc o resemnare înțeleaptă
Dumnezeu e-n suflet m-a extaziat.

văd tremurul luminii prin perdele
sunt părtașă la multe apusuri
mă refugiez în simțurile mele
unde nu-s prăpăstii ci urcușuri.

amintiri mă însoțesc ca o consolare
sensuri personale cu multă mângâiere
zile de poezie cu iubiri solare
când vântul năprasnic era o adiere.

beau energizante pentru vindecare
voi răpune gripa fără întârziere.