așa se trăiește viața
mai pe fugă mai pe furiș mai pe val
că n-avem unde ne duce decât tot înspre viață
și-apoi toate punctele astea cardinale sunt vecine și în jurul tău
te plimbi în sus și-n jos până dai cu ochii de vreun deal sau groapă
oameni sunt peste tot – zic unii
știu că e aberant și că totul se plătește – zic alții
din beție te mai trezești – zic eu
apoi te-apuci zdravăn să bei apoi încerci să uiți ce-ai văzut în alea câteva minute
cât ai fost treaz cât de cât
a dracului luciditate ce culori sumbre are!

și la care povești să ciulești urechile?
alea de dragoste? mereu pleacă unu’ din doi
ba moare ba fuge cu alta ba cade în tristeți apocaliptice
povești nemuritoare? mereu se naște câte un nemuritor care scrie mai bine ca tine
povești de adormit copiii? mereu adormi tu înaintea lor

te scarpini în cap și oftezi apoi iar oftezi și iar te scarpini
că încerci să înțelegi de unde or veni atâtea să le cari într-o spinare de om
și apoi unde să le duci dacă te tot duci
de ce să le lași dacă tot se umple spatele iar
și de ce azi plouă și nu ninge
că azi e tot azi și nu ieri iar mâine o iau de la capăt cu aiurelile astea

zic așa: hai frate să lăsăm bagajele și să trăim așa gratuit cum a venit și viața asta singură
din senin
și de bună voie
fără să strângem din dinți și să ne rupem buzunarele cu ciolane
să fim beți atât cât să nu adormim și să adormim atât cât să nu ne trezim din beție
fug la aeroport că-mi vin neamurile
apoi dau o fugă pe la pescarul meu să trimit niște scrisori pe malul ălălalt
să nu uit de tabac să iau pâine și whiskey

p.s. lasă-mi câteva rânduri că le-oi citi imediat cum voi rămâne iar singur

13 ianuarie 2017