în vis de rază luna-n geam izbește
sleind în frumusețe roza-n gheață
ce doar în veșnicie are viață,
un cântec de lumină-n mine crește.

se duce clipă și-alte vin pe ață
un demon devorează timp cerește
o moarte tot mai mult îmi făurește
solie vine dinspre dimineață.

și-n zori, ci poate ultimii aici
răstorn secunda, urc ca-ntr-o caleașcă
și iarnă de cafea îți zic în ceașcă,
tu mă privești prin două flăcări mici.

în toate e un zvon de dor și lipsă
și-i parcă prima zi de-apocalipsă...