Momentul

*
eu nu deschid uși
în oameni sau rădăcini
în sucul de portocale sau clădiri
nu am bătut cu vânt în ferestre sau migdali
marmura nu se teme de mine
nu am săpat o inimă în ea să-i cer iertare
gândurile-mi sunt ca norii pe munți
și iarba nu se întoarce la auzul pasului meu
maci albi răsar pe măsură ce îmbătrânesc
de mult nu am mai auzit un mac roșu cântând
și nici nu am mai văzut o tresărire în sufletul
zeității care trece plutind precum argintia lună
prin poienele cu maci roșii
prin poienele cu maci albi

**
eu nu voi muri în locul nimănui
nu a revendicat nimeni locul morții mele
nu am revendicat nimănui locul morții sale
nașterea a fost o întâmplare în viața mea
puteam să trăiesc și fără să fiu născut
și nu gândeam acum resemnat că e firesc să mor
simt cum mă învăluie lințoliul amintirilor
cu grijă să nu îmi tulbure sufletul
să nu tulbure apa vie a îngerului însetat

***
norii s-au ridicat cu tot cu vârfurile munților
lăsând mai mult loc cerului la orizont
eu rămân mai trist cu un dumnezeu
rămân mai fericit cu un înger