Mai toți cunoscuții îmi spun pe nume,
numai tu ai un diminutiv anume
care are o rezonanță ruptă din tine,
de fapt nu te temi să te cauți în el
ca un gând într-o dorință din vis.

O să mă vindec de căutările rebele
ca un pom înflorind toamna,
așa o să rămân cu unghiurile-n ceafă,
de îmi voi ține drumul de margini
până-n orașul unde înoți în așteptare
și mă dirijezi pe străduțele înguste
la casa cu obloane verzi la ferestre
sub care mușcatele au înflorit de bucurie.

Și dacă mă întâmpini pe scara luxuriantă
n-o să văd pe nimeni,
am ochii plini de cuvintele de înâmpinare,
de n-o să știu dacă sunt eu cel adevărat
ori altul ce îmbrățișezază o umbră vicleană
ce s-a interpus între noi.

Tu ești umbra frumoasă din vis
înserată cu roșu-n obraji.