Încurc des gândurile cu visele,
mă lupt cu aripile ce nu-mi cresc
de nu pot zbura-n univers,
tu-mi spui că totul e posibil
eu mă îndoiesc,
știu până unde se întind limitele
și cobor cu picioarele pe pământ.

Mă scutur de orice desprindere de real,
uneori mă socotesc înfluiențat,
încerc să descopăr altceva verosimil,
să mă folosesc de construcții logice
pe baza acumulărilor din memorie.


Aștept înmugurirea clipelor
ca metaforele zidite-n poeme.