în sobă lemn miroase a pădure
pun flacără acolo, iarna-i dinte
ce sfâșie al nostru trai fierbinte
precum copacul ce e sub secure.

prin aerul prăjit la focuri sfinte
șoptiri de drag în perne să-ți procure
prin clipele curgânde-n împrejur e
o taină fără straie de cuvinte.

și sub sărut pe buze stă o rugă
iar în pășirea visului, diformă,
îți compuneam din lumea ast' o fugă.

că vremea vârsta dragostei transformă
Amor ne va pleca, la alții slugă,
lăsând doar o tăcere-n noi, enormă...