- Nu caut scuze, nici pretext,
Să-mi motiveze permanent
Păcatul care în context
E cel mai sigur argument

Că-s vinovată. Recunosc,
Stigmatul dragostei îl port
Pe pielea cu parfum de mosc,
Osândă dulce și confort

Când brațele mă găzduiesc
Și mijlocul mi-l frângi flămând
Abdic tacit. Păcătuiesc?
E prea târziu sau prea curând?

- Azi mă declar (ne)vinovat
Că mă îmbăt când te respir,
Nu-mi pasă dacă e păcat,
Ești o esență, elixir...

Că n-am avut curaj de-ajuns
Să merg pe sensul interzis,
Sunt vinovat și un răspuns
Îți dau în fiecare vis

Când mă scufund în labirint
Și doar în sângele tău știu
Să înfloresc, să mă alint,
Să-mi spun că încă nu-i târziu.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș