spune-i doamne
că sunt al tău
și să mă lase-n pace

cuvântule prietene
rostește-mă în șoaptă
să nu se-audă că exist

oferă-mă toamnă
în ruginiul frunzelor tale
ca pe-o podoabă falsă

cu foame în pântecul tău
mistuie-mă iubire
ca pe-o renaștere

uită-mă timpule
pe cerșetorul de secunde
la capul ăstălalt de pod

rătăcește-mă drumule-n cerc
să nu mai ai capăt
și eu să fiu doar început

mă ascunde-n mireasma ta
mândră regină-a nopții
ține departe haita

reneagă-mă neamule
și șterge-mi numele
să nu fiu scris în cartea ei

strălucește-mă soare
ca să orbesc tot ce e-n jur
și cu viteza luminii să fug

spune-i tată morții
că mama e virgină
și încă nu v-ați cunoscut