hai ajută-mă să facem o spărtură
în gardul ăsta nepăzit al eternității
și ca un lotru de inimi să te răpesc
liberi să ne plimbăm așa de mână
cărând pe tălpi bucăți de rai
să-ți spun povestea despre noi
cei adevărați de dincoace
ce fericiți mușcăm unul din altul
ca zorii din lumină și noapte
până ne facem același
să dai din cap uimită și să mă crezi
ascunși în umbra fiecărei stele
să te-mpletesc fior naiv în vorbe
și tu tăcând duios doar să mă iubești

hai dă-ți jos penele astea albe
cum făceai cu cămașa de noapte
sătui de ordine ca doi civili
călăuziți de dorul de pământ
să dezertăm din oștile cerești
lui caron să-i furăm luntrea
de n-om putea să nu ne prindă
în vad neantul să ne curgă vis