agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 969 .



iubirilor ce niciodată nu le-am avut
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [armaghedon ]

2017-02-04  |     | 



am îcercat îndelung să-mi număr cuvintele pe care niciodată nu le-am rostit
din zori mi-am tot socotit nopțile în care nu am putut visa
ochii aceia pe care cândva poate i-am iubit
trupul acela moale și fin pe care palma mea îl mângâia

acum regret nerostirea unor cuvinte ce s-au dorit rostite
regret noptile in care nu m-a încercat somnul
genele căzute peste ochi adormite
regret cuvântul și că am scris poemul

mi-e frică de iubire
țip în neștire
dar nimeni nu mă aude
când buzele ude
se usucă ca iarba pe margini de drum
în vara secetoasă a unui an bisect
o să tac nu mai spun
nici că iubesc - deși e drept -
nici că rănile anilor trecuți mă dor

cuvintele ei m-au brăzdat ca un plug
lăsând răni adânci în sufletu-mi aprins ca un rug
de iubirea copilei ce ma-njurat solemn
când îi spuneam că o iubesc pe banca verde din lemn

era atâta liniște în noaptea aceia
în care stelele ne făceau de sus cu ochiul
și atât de frumoasă era femeia
ce mi-a presărat alea cu versuri
cu VICTORIA pe care am crezut-o a mea

nu mai caut priviri și nici cuvinte
pe-asfaltul încins de tălpile iubirilor pierdute
căutate-ndelung prin paturi răvășite
cearșafuri de lacrimi ude

solemn mă agăț de o creangă care
mă-nalță la ceruri prin aplicare
căutân victoria iubirii mele
sus de tot
printre stele
sau în cioburi de oglinzi sparte-n miez de noapte
pe pardoseala unei case părăsite
în care chipul ei se imprimă gol
tremurând de pasiune
în brațele lui Amor

pe bulevardul plin de victorii
se plimbă bărbații iubiți de femei
fiecare ducând de mână un copil
tăcut cu chipul luminos
senin
și fiecare văzându-se
în chipul lor pe ei

chiar dacă o dată am încercat să calc
o VICTORIE
niciodată nu am simțit vreo GLORIE
eram mai mereu călare pe ea
treierând florile ce niciodată nu le dorea

nici în cearșaful pătat cândva cu trandafiri
nu am mai găsit vreo ROSÃ
atunci am pierdut ultimile priviri
m-am așezat cu FLOAREA-n față
și am scris o Glosă
iubirilor ce nu le-am avut
și niciodată nu m-au durut
cum m-a durut chipul ce
mereu l-am avut în față

(Madridejos, 4 Februarie 2017)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!