agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-04 | |
am îcercat îndelung să-mi număr cuvintele pe care niciodată nu le-am rostit
din zori mi-am tot socotit nopțile în care nu am putut visa ochii aceia pe care cândva poate i-am iubit trupul acela moale și fin pe care palma mea îl mângâia acum regret nerostirea unor cuvinte ce s-au dorit rostite regret noptile in care nu m-a încercat somnul genele căzute peste ochi adormite regret cuvântul și că am scris poemul mi-e frică de iubire țip în neștire dar nimeni nu mă aude când buzele ude se usucă ca iarba pe margini de drum în vara secetoasă a unui an bisect o să tac nu mai spun nici că iubesc - deși e drept - nici că rănile anilor trecuți mă dor cuvintele ei m-au brăzdat ca un plug lăsând răni adânci în sufletu-mi aprins ca un rug de iubirea copilei ce ma-njurat solemn când îi spuneam că o iubesc pe banca verde din lemn era atâta liniște în noaptea aceia în care stelele ne făceau de sus cu ochiul și atât de frumoasă era femeia ce mi-a presărat alea cu versuri cu VICTORIA pe care am crezut-o a mea nu mai caut priviri și nici cuvinte pe-asfaltul încins de tălpile iubirilor pierdute căutate-ndelung prin paturi răvășite cearșafuri de lacrimi ude solemn mă agăț de o creangă care mă-nalță la ceruri prin aplicare căutân victoria iubirii mele sus de tot printre stele sau în cioburi de oglinzi sparte-n miez de noapte pe pardoseala unei case părăsite în care chipul ei se imprimă gol tremurând de pasiune în brațele lui Amor pe bulevardul plin de victorii se plimbă bărbații iubiți de femei fiecare ducând de mână un copil tăcut cu chipul luminos senin și fiecare văzându-se în chipul lor pe ei chiar dacă o dată am încercat să calc o VICTORIE niciodată nu am simțit vreo GLORIE eram mai mereu călare pe ea treierând florile ce niciodată nu le dorea nici în cearșaful pătat cândva cu trandafiri nu am mai găsit vreo ROSÃ atunci am pierdut ultimile priviri m-am așezat cu FLOAREA-n față și am scris o Glosă iubirilor ce nu le-am avut și niciodată nu m-au durut cum m-a durut chipul ce mereu l-am avut în față (Madridejos, 4 Februarie 2017)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate