simt cum prin șira spinării
ca o meandră infinită
perfid mă curge stix-ul
însă din ziua în care ai plecat
am devenit un imens gol
în care grăbit să-l umplu cu singurătate
cândva am scăpat cheia vieții
măcar dacă aș ști cum arată
cobor pe-o scară de cuvinte să o caut
și de mă voi întâlni cumva și pe mine
un singur dor aș mai avea de-ar fi posibil
să-ți deschid bușonul inimii
să mai fur niște iubire