agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1030 .



astaceomaifi?!!
poezie [ ]
între nimic și infinit

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2017-02-08  |     | 



își măsura cu sfințenie pașii
nu avea dreptul la mai mult de o talpă / zi de fapt
nimeni nu-și amintește să o fi văzut vreodată mergând
nici privind
cel mult molfăise drumul / imaginile
își cenzura orice închipuire
pentru ea lumea era de o realitate co-tro-pi-toa-re
păsările aveau aripi / plecau din când în când în niște țări. calde
apa curgea imperturbabil. în mătci și la robinet
pielea era așaaaa de pieleeee
și dinții erau doar dinți
albastrul nu putea fi decât albastru
toamna cădeau exasperant frunze cădeau... cădeau...
furtunile de vară nici acum nu trecuseră în altceva
nici suferințele nu se răzgândiseră: nu puteau fi decât din dra-gos-te
prefera răspunsurile monosilabice:
(foarte probabil făcuse o pasiune pentru adverbe)
„da” „nu” „nu” „da”...
când s-a hotărât pentru „poate” a întocmit cereri către mai-marii-abili-într-ale-vorbelor
mai ales într-ale-simțurilor
a obținut adeverințe provizorii
ca o virgină s-a rușinat / și-a cerut infinită iertare
s-a ascuns / a dispărut în propria umbră / într-un fel de trecut
când diferențele ca de la cer la pământ au devenit falii gigantice între ea și restul
n-a deranjat-o decât exprimarea asta încâlcită-hiperbolică
nicidecum instaurarea realității „dureroase”
nici când s-a îmbolnăvit de moarte
nu moartea a molestat-o ci
neîn(des)frânata fantezie a dezinvolților semeni mânuitori-de-toate
tot ea a promis: nu se va mai repeta... nu se va mai repeta... până când
fără de voie desigur a confundat marea cu starea aia de increat
țipătul zilei cu Provocarea
a luat drept fericire prima bucată de cer dintr-un ungher al dimineții
s-a dat pe față cu lumină multă-multă
a făcut gafă după gafă
și-a văzut degetele ierburi uriașe prelungindu-se nu-se-știe-unde
s-a lăsat purtată
a decretat polisemia
cățăratul în măduva înțelesului
câtă nerușinare!! s-a confundat pe ea însăși cu Femeia!!!
foarte probabil invenția genială a Dumnezeului cârtitor niciodată mulțumit de jumătatea-adam
nu și-a mai măsurat pașii
a privit a privit a privit până hăăăăt departeeee... nu s-a mai oprit din
imaginație






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!