Acesta nu e un poem
e un sicriu transparent pentru bărbatul
pe care l-am decapitat cu furie
cât timp m-a zornăit de eros
prin toți atomii

ochii lui extaziați
i-am înțesat cu călcâiele
apoi m-am lungit după inimă
am facut-o zgrunțuroasă
s-o pot trage spre biserica vecină
fără regrete

iar până rup noaptea toată din coarne
rămân în mantoul roșu
să agit în mine șerpii rămași
ca să i-i torn deasupra