mai fac un pas clătinându-mă
pe sârma asta invizibilă a relativității
nu mă tem că voi cădea în gol
fiindcă gol am venit spre-a mă umple
mă tem de prăbușirea în absurd
creuzetul unde spațiul devine timp
și invers funcție de viteza căderii
care se va întâmpla cândva
când va începe să mă preocupe
condiția mea în lumea asta unde
totul e adevărat pentru că
e adevărat și că totul e fals
și totul e fals fiindcă
e fals și că totul e adevărat
atunci să te văd dumitre cu ce te umpli