mi-au ieșit trei peri pe limbă,
să te gâdil ca un șarpe,
unde muntele lui venus se-ntâlnește,
cu-a lui marte,
învelită în piroane dintr-un mut auditoriu,
conștiinta mea se zbate,
sub miracolul notoriu !

un proțap și trei călugări ,
mi-au întins-o spre apus,
răstignită pe oglindă, de apostolul Isus,
carapacea ei de vată,
bea un strop din blana udă ,
peste trupul meu nemernic,
ce în iaduri se afundă...

îmi rasare izbavirea la un colț de drum ,
pe sticlă ,
unde mâna mea întinsă pierde banul și abdică ,
ondulantă-n purgatorii goliciunea ei de roabă !
și-mi ridică-n conștiință jumătatea mea întreagă ...