Tu nu știi
și nici aceste cuvinte scrise
în care-mi tremură sufletul,
nu spun cum se strâng dorințele la mai mulți
în sângele meu.

În stabilirea echilibrului
mâinile le așez pe capul fiecăruia,
este o mângîiere
pentru ceea ce nu am putut să fac mai mult.

Iertarea-mi stă în genunchi,
iese din adâncul inimii întreagă
ca un fruct,
și-l pun pe masa voastră
să-l împărțiți frățește.

Nu am nimic altceva mai de preț
decât dragostea mea cât un poem.