nicăieri nu vei putea merge nevăzut, necunoscut
oriunde ai ajunge cineva trebuie să-ți scrie numele să nu se uite

mi-a brăzdat față cu tăieturi fine și rânduri de sânge au răsărit, era o adevărată pagină dictando
și fiecare om întâlnit mă întreba (uneori nici nu-mi mai cerea persimisiunea) dacă are voie să-mi scrie numele
și fiecare scrijelea numele găsit de cuviință până când față mea a devenit o lista a așteptărilor
coborând pe gât, umplându-mi pieptul cu rânduri bogate pline de bucuria descoperirii
ceea ce nu mi-a spus la început, era că rănile nu se vor închide
și fiecare nume va sângera în felul său
scutindu-mă de o moarte anostă și plictisitoare
partea frumoasă e că și după ce am căzut la pământ
lumea tot se mai oprea ca să-mi scrie numele
astfel încât rămăsese foarte puțin loc
când moartea m-a găsit
și s-a aplecat să-mi scrie numele
furându-mi un ultim sărut