cernită
cu sarcina în nouă luni
își plânge iubitul cu burta sprijinită de cruce
se pare că ăl mic a dat din picioare
se sterge la ochi și zâmbește

un cuc singurătatea își strigă
depărtarea-i întoarce ecoul
pe-o floare-a mormântului
se-așează un flutur...

ca frunze de toamnă în dinții de greblă
nespusele cuvinte stau agățate-n tăcere
o pânză subtilă-i lumina
de jos parcă de-un colț cineva o ridică
să vadă
și nu i se vede privirea...

văduva mamă își ia burta în palme
pleacă agale
scârțâie poarta cimitirului
o cruce
o floare
și-un flutur
rămân în urmă...

cântă cucu și-n ecou
se-aude-o salvare