Sonetul lumii în care trăim


E-o lume perfidă în noi,
Și noi ctitorim acea lume,
Îi punem la bază eroi,
Și-n vârf măscărici de renume;

E-o lume murdară în noi,
Și noi tolerăm acea lume,
Vedem cum se naște-n gunoi
Luându-și mereu tot alt nume;

E-o lume infamă în noi,
Acei ce suntém lași cu toții,
Iar ceilalți, cu ochi de vulpoi
Privindu-ne, nu au emoții,

Când vrem să-i taxăm drept ciocoi…
Și-atuncea chiar ei strigă: ,,Hoții!“