agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-23 | |
nu am avut vocația de a continua
am creat constant noi începuturi mâzgălind file întregi până la dezgolirea de sine poate nu noi am vrut-o poate am greșit poate altcineva... foarte probabil căzătura ne-a modificat simțurile n-am avut încotro a trebuit să fim acolo salcâmii înnebuneau singuri tot singuri trebuiau să se consoleze și castanul sălbatic se obișnuia cu umbra imperfectă tot strângea sub el întinderi nesfârșite de așteptare accepta invazia unei scorburi vizitele insidioase ale marilor amatori de simbioze calitatea de model pentru privirile indiscrete (doar era așa de înalt / așa de singur / așa de ciudat / așa de altfel) miresmele diluate au trecut în sugestii la fel și degetele harnice ale fetiței apucând litere în fundalul peisajului tot mai îndepărtat un impresionist anodin și-a revendicat drepturile nimeni n-a protestat acolo anotimpurile s-au mai perindat o vreme mai apoi totul a devenit uniform eternitatea moartă / plictisitoare / atât de tristă casa de atunci are ochii mari-mari nu știe să țipe nici să gesticuleze ai lua-o în brațe ai înfășa-o nu i-ai mai da drumul ți-ai pierdut și ultima amintire de mamă aici locul are forma unei case cu de toate pereți / ferestre / uși / bibelouri / sofale / tablouri de artă / pervaze / praguri / calendare / produse congelate-necongelate / apă la temperatura camerei / sucuri ecologice / dulapuri-dulapuri / flori în ghiveci-flori în ghiveci / ibrice / oxidabile-inoxidabile / produse himalaya / prezervative excite me / instalații ultimul răcnet / literatură-literatură / multe conducte subterane / lilieci / lilieci și șopârle / instinctul de prădător / chiar și-un acoperiș dacă intri nu mai ieși dinăuntru vezi tot orașul năpustindu-se ești silit să exiști în piața publică cu sonorul la maximum să suporți trecerile pe roșu / companiile ilicite / economia la negru realitatea că ești alta... EȘTI AL-TA!! (de ce naiba nu recunoști odată?!) locul ăsta seamănă cu o casă nu găsești pe nimeni cunoscut nici măcar pe tine însuți
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate