se făcea că mă prefăcusem copil
și toate erau așa cum le-am lăsat
raftul cu carți
pereții sineliți
și albăstrelele alea
din borcanele înșirate pe mese
ochiuri de geam
prin care priveam dincolo de apus
mălinii și ploaia...
timpul meu ca o joacă
ce mă purta
pe câmpuri de mai
la confluențe
și iată,
marea
călcând pe valuri subțiri
ca niște aripi fermecate
mă îmbătam de magie
toate sunt la fel...
parcă m-am despărțit azi de mine
simt mirosul mării
până la frunte
îmi înnod ochii în texturi dese
și nu mă mai satur de timp
să-l scrijulesc de emoții
să-l mângâi apoi
iar si iar
din nou
ca o visare