spre apa zării redeschid hubloul,
fereastră din odaia cu-ntuneric
deasupra navighează visul sferic
și-un ghiocel pitit e tot tabloul.

prin gândul asuprit de luciferic
încalec iute armăsar, stiloul
un curcubeu de vorbe și ecoul
răpus de umbre când era feeric.

sub mine clipa năvălește-n lavă
și timpul ia diformele lui fețe,
un braț de flăcări puse pe otravă.

și iar minciuna ni se vinde-n piețe
pe-un chil și jumătate de otavă
amestecată-n sinelui tristețe.