n-a mai rămas niciun sentiment
e un foc păgân care împrăștie
granița dintre da și nu
poate o banală definiție a nebuniei
mânia prelungită de apocalipsa insomniacului
arma fatală – instinctul vietății rănite
amânându-și moartea pentru supremație

dar nimicul dislocă

... eu nu sunt a ta cum

nici tu nu ești al meu

n-am/ai fost niciodată

ne-am trezit într-o zi față-n-față
cineva pariase: „ăștia 2 vor fi o vreme împreună”
am vrut desigur să le dăm crezare am făcut
din enunțuri simple un fel de ziua următoare
și ziua următoare avea multe
eternități la pachet / păsări pneumatice / dispozitive de luat vederea...
nicio noutate
noi-ul nostru era identic cu al celorlalți
prototipul formal anume conceput pentru carpe diem și

n-am mai suportat
am spart toate învelișurile
ne-am înrolat pe fronturi adverse
ne-am dezis ne-am lepădat
am operat în orb
ne-am oprit
când ochii mei începuseră să te doară și
sângele tău îmi golea venele
ne-a trecut repede...

n-a mai rămas niciun sentiment
e un foc păgân ce împrăștie
o sumară definiție a nebuniei
poate un soi de iubire