La țărmul Marilor Lacuri am stat și am plâns
Aducându-mi aminte de voi, Bărăgan, Mare cea Neagră.
Pe un mal la un țărm era turnul CN din Toronto
Pe celălalt mal turnul Willis din Chicago
Ca două semne înalte, mirabile, de exclamație,
Trimițându-și prin noapte semnale luminoase,
Făcându-și tainic cu ochiul, deasupra norilor,
Deasupra preieriei, deasupra oglinzilor Marilor Lacuri !!

Priveam lacurile, oglinzi întunecate ale nopții
Ṣi luna cu un ochi pe jumătate orb priveghind refluxul
Clepsidrelor de nisip mișcător dezvelite de valuri.
Pe coame de spume herghelii de vânturi
Se retrăgeau liniștite la mal să înnopteze.

Noi, atât de mulți exilați de pe aici, obișnuiți cu plecarea,
Copii îmbătrâniți de vremuri înainte de vreme
Tânjind după elixirurile depărtării și ale reîntoarcerii.
Sirenele care ne reaminteau cântecul trist al exilului,
Al înstrăinării și al reîntoarcerii în regatul Ithaca.
Ṣi apoi în coclauri cu vântoasele uzurpând liniÈ™tea,
Tulburați de răsfrângere ca peștii înnotând în plasele
Lacrimilor și visând că undeva preapline Marile Lacuri
Se revărsau iar noi călătorind spre mal rătăceam drumul.

Vântul rupând zăbalele de foc ale fulgerelor
L-am întâmpinat, cal sălbatec venind din preierie,
Sub bolți de aur, învelitoare ale cerului.
Ziua galbenă înflorea pe colinele încă însorite.
Apoi pe coama Marilor Lacuri furtuna
A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug
In cenușiul stins mocnit al înserării.
Ochiul farului de veghe din Chicago rămas singur la țărm
Privea valurile tulburi înșeuate de albi pescăuși.

In peșteri pluteau liliecii ca niște pânze de corăbii
Răstignite pe catarge, fantome înnotătore în vis.
Păianjeni negri cohorteau prin întuneric,
Iar veșnicia amurgea. Crugul fierbinte ascundea
Acolo ochiul sticlos al viziunilor profetice.

Râurile din Illinois și Ontario coborau
Vrăjite pe brațele valurilor,
Ca niște fecioare despletite, abia trezite din somn.
Se întorceau din lungi călătorii subterane, de vis
Spre zariștea luminoasă, clarobscură a preieriei.
Ṣi se auzeau precum un ecou din adânc
Lovind disperate în chingile de piatră ale malurilor.
Ṣi atunci sepiile cernite È™i somnii molcomi tresăreau
Presimțind că se vor reîntoarce printre oglinzile
Lucii ale râului, printre adormitele savane
Ṣi colinele de cupru ale porumbiÈ™tiilor indiene,
Printre colnicele de aur, îngălbenite,
Pe șeile săltărețe ale tumultosului Mississippi
Până în vadul liniștit al Golfului Mexic.

Þărmul ardea ca un rug mistuit de flăcări,
Picături de stele topite în lacrimi.
La mal bătrânul pescar înnoda navoadele
Umede ale zorilor. Printre valurile încoronate
De spume, despletite mirese.
Vâsleam apoi pe-o barcă lăsată la mal
De ultimii plecați dintre noi, răposați întru Domnul.
Tu mai rămâi Ulysses, mai zăbovește un timp
Pe acest țărm ospitalier, care te-a primit regește,
Ṣi potriveÈ™te-È›i ceasornicul inimii
După bătaia repetată a valurilor.
Eu am să deznod în tăcere ancorele,
Am să ridic pe nesimțite pânzele
Ṣi am să pornesc pe o corabie de vis pe Marile Lacuri
Spre un port de unde nimeni nu s-a mai întors.
Am să mă îndepărtez ușor, însingurându-mă,
În noaptea care își trage năvoadele spre celălalt tărâm.