să nu juri strâmb în proprie instanță
mergând pe ape către totdeauna;
de va ploua în jurul tău minciuna
tu iscălește-ți vorba la distanță.

să luneci către Dumnezeu întruna
punând un pic de verde în speranță
și plin de a veciei cutezanță
să-ți vinzi pe broderii de rază struna.

în umbre de-ți vei odihni lumina
ci ție spre a te-nchina nu-ți face
din tine chip cioplit, că Omu-i vina...

și-n flăcări de femeie stinsă-n pace,
a ta Marie, ce îți bea retina,
un miez de Crist în stigma lumii zace.