adânc de literă-n dantela razei
deasupra apei unde-i lunii chipul;
clepsidra își adoarme-ntreg nisipul,
în nemișcări de clipă-i umbra oazei.

încetinești secunda-n tot risipul
prin cărnuri dulci sub flacăra extazei
șoptești o virgulă în rana frazei,
tenebrele ades ți-s arhetipul.

pe tine te-am numit regină mie,
prin sânge și prin oase îmi alergi
în ceas cuprins de locului chimie.

și-n ale nopții nefăcute legi
ți-am dat din vorba-mi, să slujească ție
să vezi prin mine clar pe unde mergi.