căutam limpezimea în apele ascunse vederii
lucruri pe care nu le mai încercasem cu sufletul îngenuncheat
la marginea unei mări interzise duceam cu mine adâncul
dindărătul cearcănelor o lumină pe care o înecasem în celule nu mai
voiau să moară toate diminețile în care mă plimbasem alături de tine
într-o scoică sau într-o corabie cine mai știe unde
vom fi rătăcit fără de urmă
nimic nu rămâne nici măcar fiorul clește-al plăcerii
eliberate noi nu în limite
vom simți libertatea ceară prelinsă pe margini de lume
pecete a cercului din care ieșim vertical în limpezimi
rănile cerului s-au vindecat și ochii care l-au văzut
cum se-nălța biruitor din ape