În grădina mea, șirete,

Piersicile-s violete,



Iar prunele, și mai și,

S-au făcut portocalii;



Cățărați cu mult dichis,

Strugurii cresc în cais;



Castraveții cum să spun,

Au pornit să urce-n prun,



Pe-o tulpină de mărar,

Se roșește-un gogoșar;



Sub o frunză de măcriș,

Crește-o floare pe furiș;



Sub o tufă de urzici,

Ziua doarme-un licurici;



Sub un fir de caprifoi,

Stă și toarce un pisoi;



La umbră de pătrunjel,

Doarme dus și un cățel;



Profitând că nu-s un zbir,

A crescut și-un fir de pir;



Și văzând că-i slobodă;

Crește-n voie-o lobodă,



Ba, ceea ce-i prea de tot

Se întinde și-un troscot;



Iar un dovlecel grăbit

Sare gardul ilicit.



Ce să fac? Tot ce se poate

Că-i prea multă libertate.



Mi-a spus mie o furnică

Multă libertate strică.



Iar o viespe rea de gură

Mi-a spus că-i harababură.



Dar nu vreau să schimb nimic,

De aceea și eu zic:



Uite că-n grădina mea

Face oricine ce vrea.