M-am trezit c-un ochi orb în frunte
ce analizează pe ascuns,
nu știu până unde pătrunde,
dar deschide ferestre din interior
și se vede mult mai departe.

Desfac întunericul prin fante de lumină
îl fac să se destrame singur,
viața și moartea cam odată se nasc
nimeni nu mă vindecă de himere,
deaceea cred că-i mai ușor să urc munții
decât să se coboare ei la mine
pe schiuri.

Ochiul orb nu minte
el creează starea prin care cerul
îmi curge prin trup și mă înalță.