vine pe scara 7 Richter
din interiorul tău
singura dată
când
ai tăria să-l privești pe Dumnezeu
fix în ochi și-i promiți că
te vei schimba
e ca și cum ai vedea în depărtare
o lumină și ai vrea
să o prinzi cu mâna
speranța crește ca o flacără
luminând în interior dar
nu poți face nimic
între tine și Dumnezeu
e doar o rugă
un dangăt de clopot
ce urcă și coboară
spre un cer fără margini
întunericul își resfiră umbrele
fără să țină cont de nimic
în universul tău cu nume de om
se construiesc biserici
dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă
doamne, zici
sunt eu
cel făcut după chipul și asemănarea ta
dă-mi tăria cuvântului tău și
mai lasă-mă încă o zi ca să pot alerga
de la un capăt la altul al lumii iubind
apoi vino
fii oaspetele meu și
învață-mă să mor câte puțin
în fiecare zi

știu
la capătul mormântului meu vei fi doar tu