tu cauți nemișcarea clipei care
eternitatea-n sânul tău aduce
și fără de motive urci pe Cruce
în a ta plină beatificare.

iar slova-n vrajă te va introduce,
în lenea gândului e-o abdicare
hrănită de a ta crucificare
ce la absurd de vreme se reduce.

un ghiocel de pace e-n grădină
vorbind pe limbi din anul fost uitate
și tu le ești la toate gospodină.

te simt, privirii în acuitate
și-un freamăt pe deasupra e-n surdină;
trăim un timp de promiscuitate...