îmi lipsește simțul orientării
(o rudă amabilă mi-a spus că mi-a fost furat de pe tava cu daruri
la tăierea moțului)
așa că pierd destul de des cărarea spre mine
răscruci enervante invadează nervurile
rareori mă găsesc zebre labile
ascund trotuarele pe care mă zăresc fugitiv
am obosit să alerg umbre de păsări
și ecouri

când e soare
scot îndoielile la uscat
organizez câte o șezătoare cu îngeri în fiecare vertebră pentru un
echilibru precar
și ca să nu uit cine sunt
mai urc încă o dată pe rug să declanșez potopul
invocat de vânturi
să dilueze deșertul din atrii

la matineu pillat își spală mâinile mai temeinic și spectatorii-s mai senini

dacă vezi că întârzii prea mult decojește-mă din cămașa ploii
abuzurile emoționale
le-am transformat în porumbei
am lipit zborurile pană cu pană alb mi-au zâmbit din ochiul furtunii
poeții
înainte de-a ninge cuvintele-fluturi
peste obuzele neexplodate din orbita lumii
înălțarea
a-nvățat cu greu să mă îmblânzească
tatuajul curbelor chiar m-a durut
cu tot orizontul care mi s-a lipit ca un plasture permanent
de coapsă

șlefuirea unghiurilor a fost mai ușoară
atelierele cetății sunt virale
cum să reziști ispitei de-a știi mai mult mai adânc de albastru
când păcatul e o piscină atât de limpede
și-n tine se naște o miss univers
c-un licurici
în diadema surâsului

elipsele freamătă când dau drumul stăvilarelor sângelui
însetările-s libere să țipe să zguduie dizlocările își relevă adevăratele
ancore
cobilița de ceruri e plină
și nove guralive alunecă pe limba destinului
să întărească țâțâna cuvântului

numai eu am plecat de mult din mine și-am lăsat să cadă cortina creației
peste duhul apelor