nu mai avem nimic original
am făcut de mult toate asocierile / toate compromisurile
am trăit albastru cu mov / întreg cu sfert / dedesubt cu atâta suprafață
de dimineață până dimineață / din seara aceea până în celula necunoscutului
o singură secundă pe zi
fracțiunea imaginară în care treci pe roșu convins fiind că nu tu vei ispăși
nu... nu de data aceasta... am trăit
la limita înțelesului acolo unde
păsările își refuză zborul și
cuvintele nu mai știu să facă legătura cu vreo realitate...
am trăit în plinul semnificației / am trecut în îngeri... aproape în dumnezei
ne-am ținut respirațiile
am compus tot ceea ce era de compus
scaunul fără picioare prins în incertitudinile proprii
butonii argintii / butonii servili /butonii care în cele din urmă
n-au mai vrut să fie
un timp ca un cârlig agățându-ne fragilitățile în undiță...
ne-am uitat umbra la uscat așa cum uiți o haină udă mult prea șifonată pe un umeraș oarecare / îi vezi pliurile / contorsiunile / adn-ul transfigurat / nu faci nimic / recuperezi cu totul altceva și ai nevoie de imaginație nu glumă să o poți purta încă...
noi ne-am ținut de mână / cu convingere cu deznădejde / trebuia cu orice preț
să ne recunoaștem chiar dacă
în jumătăți de fețe și mers pe diagonală
am existat disipându-ne frenetic știind că vom supraviețui oricum
de dragul originalității chiar și
în mădularele chitului de secol 21
chiar și într-o tumoră
purtam pânza vaporoasă din imaginațiile tale toate și eram antică... antică... antică...
tu miroseai la fel a frig și a promisiuni frumoase
n-am găsit nimic altceva să facem ne-am trezit din nou legați
am căzut din același zbor / am urcat în aceeași aripă / ne-am deschis pe dinăuntru
am disecat felul acela în care oamenii cuminți și neascultători
nu se satură să își mai facă visuri
totul începea cu franjurii sidefați...
primul sentiment al ființei ieșinde din increat
continua cu uimire
nesfârșita sferă a silabelor motivate
prăbușirea în miracol
nu eram nici prea albi nici prea ai nopții eram
noi
și ce ne-am mai putea dori decât
să fim furnici
durerea are nevoie de materie cât mai multă să se manifeste
anii-lumină distanță schimbă perspectiva
privește-ne de dincolo de lună!!