în dimineața aceea am simțit
o înțepătură infimă abia perceptibilă
cu efect letal

într-un reflex condiționat comun
am văzut fereastra înțepenită
lumina piezișă
în liniștea acaparând desăvârșit timpul

gândurile făceau umbre în trotuar
în obstinațiile sângelui fluid încă

ne-am chinuit preț de secunde
să recuperăm fie și o celulă purtătoare de informație
un cod genetic care așezat în ghivece
să rodească
peste un an
peste o încăpere
peste toate așteptările noastre

și vecinii experimentaseră ceva similar
atunci demult odiseea lor fusese cumva abstractă
întipărită formal în antologiile de pe noptieră
uitarea se așternuse odată cu praful mai mult sau mai puțin vizibil
niciunul dintre noi nu putuse nega
țipătul ce se căznea să răzbată la intervale regulate

am așezat trei crizanteme și focul șemineului
le-a făcut aproape vii
mirosea a semințe prăjite
a ceasornice care amuțeau
ulițele se umpleau de clei
niciun câine nu-și mai găsea adăpostul

atunci
am început să scriem
un fel de poveste
a noastră
a amândurora...